Odata cu publicarea Perfectului Acrobat*, Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile ne ofera prima analiza a rolului si personalitatii celui mai important "sacerdot" al comunismului romanesc, Leonte Rautu. Asa cum precizeaza cei doi autori pe parcursul volumului, incepand cu 1989, timp de douazeci de ani, istoriografia din Romania a fost bantuita de figura sefului Directiei de Propaganda si Cultura, fara insa a reusi sa o exorcizeze intr-o analiza monografica. Articolul publicat de Vladimir Tismaneanu in Arheologia terorii (initial in 1992, carte reeditata in 2008 la Editura Curtea Veche), bazat pe un serial prezentat la Radio Europa Libera, a fost, in toata aceasta perioada, singular. Au existat, desigur, varii volume care au atins problema activitatii lui Rautu, dar niciunul dintre ele nu a aprofundat si individualizat acest subiect precum o face volumul de fata. Avem, in fine, o biografie analitica a "Jdanovului Romaniei".
Asumandu-si o astfel de sarcina de pionierat, obiectivul principal al celor doi autori este eliminarea ambivalentelor interpretative. Cu acribie si perseverenta, ei descriu traiectoria individuala a personajului istoric Rautu, il raporteaza la experienta totalitara comunista din Romania, clarifica rolul sau in sistem, ii identifica atat victimele, cat si acolitii, deconstruiesc un mit care a fost creat prin tabuizare politica, informala si investigativa. Mai mult, este vorba de o analiza comparativa cu experientele altor state sovietizate. Perfectul Acrobat este o cercetare a modului de functionare a aparatului de propaganda sub conducerea lui Rautu, dar si o marturie. A doua calitate este substantiata pe doua directii. In primul rand, Vladimir Tismaneanu isi asuma o dubla calitate: de cercetator si de martor. Este secondat de distinsul filosof Mihai Sora, al carui interviu este o fascinanta incursiune in vremurile lui Rautu, in lumea pan