Oamenii cred că, dacă se arată evlavioşi şi dacă se roagă la biserică, viaţa lor va fi mai bună. Pentru majoritatea românilor, religia este foarte importantă, dar nu toţi se comportă în spiritul credinţei lor. Pentru că aşa simt, pentru că aşa îşi găsesc liniştea sufletească şi îşi regăsesc speranţa sau pentru că se simt mai împliniţi, oamenii merg la biserică şi se roagă. Uită de griji măcar în timpul slujbei şi sunt convinşi că, dacă se vor ruga în continuare, viaţa lor va fi mai frumoasă.
Un credincios vine la biserică, îşi face semnul crucii la intrare, sărută icoanele şi stă liniştit într-un loc pentru a asculta slujba. Dar se întâmplă din când în când ca printre cei care se roagă în linişte să vadă doamne care cam strâmbă din nas când văd în biserică fete mai tinere, cu părul lung şi despletit şi machiate mai puternic.
Aproape că-şi înfig privirile în ochii lor şi le judecă dintr-o uitătură. Par să uite, cel puţin pe moment, învăţătura “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”.
Alţii încep să vorbească şi să-şi povestească păţaniile din ultimele zile în care nu s-au văzut, în timp ce corul bisericii cântă. Ce a făcut vecinul şi cum s-a purtat când, de fapt, nu aşa era bine sau poveţele unei mătuşi sunt mai importante decât slujba.
Poveţe de la cunoscuţi
Cel care vrea să se roage consideră aceste persoane, mai degrabă, unele care vor să respecte ritualurile, dar fără să simtă credinţa. Pe multe forumuri, în special cele dedicate femeilor, utilizatoarele îşi dau sfaturi.
Unde să meargă, ce acatiste să citească şi câte zile la rând, la care preot să se ducă pentru ca problemele legate de sănătate, căsnicie sau familie să se rezolve rapid.
Sfaturile primite de la preoţi de o persoană sunt transmise apoi de la om la om, astfel că, în anumite cazuri, se întâmplă să devină
