- Cultural - nr. 245 / 27 Ianuarie, 2009

Ochean intors

Grigore Vieru, alb de duminica

In Lancram, Grigore Vieru avea fiori de sfant mister. Era in zi de mai 1994. Venise la Festival sa puna pietre la templul celui aplecat peste marginea lumii. Nici un drum nu era prea lung pentru a fi unde sporeste taina. In plin dezmat bolsevic, a scris poemul Lucian Blaga. L-a spus, iar, caligrafiat, la Lancram si Sebes : Numele-acest / are ceva in el / care suna nespus de frumos... Prin nespusul de limpede si ametitorul adanc al numelui de Lucian Blaga, prin Eminescu si Octavian Goga dorea Grigore Vieru sa apere fiinta romaneasca in Basarabia. La Lancram si-a amintit de un film documentar despre un prunc care se nascuse cu inima in afara pieptului, dar caruia mainile chirurgilor au reusit sa-i puna inima la locul ei, in piept. Pentru poet, Basarabia Romana era un prunc cu inima in afara pieptului, asteptand ca inima sa-i fie pusa la loc, in pieptul limbii romane. La Sebes si Lancram, la cea de-a XIV-a editie a Festivalului International "Lucian Blaga", Grigore Vieru il simtea pe Blaga ca pe un om viu. Numele-acest e ca streasina casei noastre..., spunea Vieru, intr-un fascinant duel liric cu Adam Puslojic. Poetul din Belgrad, preluandu-i lui Blaga versul in vantul de nimeni starnit, a compus un poem cu acest titlu, in acelasi timp, dedicandu-i lui Vieru poemul O veste astept. In loc de motto, ne-a spus, atunci, Puslojic, ii da lui Grigore Vieru o piatra luata de la mormantul lui Blaga, sa le dea cu ea in cap dusmanilor. Si a continuat traducatorul lui Lucian Blaga in limba sarba : Iar daca eu voi deveni vreodata dusmanul romanilor, fratele meu, Grigore Vieru, sa-mi dea mie cu aceasta piatra in cap. A urmat replica poetului din Basarabia Romana. Cu piatra primita de la Puslojic, stransa in pumn, Grigore Vieru a rememorat proverbul : A ridicat