De cand si-a scris operele pana in prezent, Marx nu a avut parte sa-si vada profetiile implinite. Dupa aproape orice norma, a dat-o in bara rau de tot. Pana acum, cand criza economica mondiala este cel mai apropiat lucru de colapsul societatii industriale pe care l-a prevazut el. Lipsesc, bineinteles, cateva elemente cheie: nu tu dictatura a proletariatului, nu revolutie mondiala… Dar, din cateva puncte de vedere, capitalismul, in sensul clasic al cuvantului, pare a-si da sfarsitul. De asta, triumful lui Marx nu poate fi decat unul virtual.

Lacomia si inconstienta bancherilor au stat la baza crizei. Mai important este insa modul in care statele capitaliste reactioneaza. Cum vi se par urmatoarele situatii:

1. Un individ are de platit o rata la banca pt un imprumut. Din rata lui, banca retine o dobanda ca profit. Acelasi individ plateste rata in baza unui salariu din care da impozite si taxe la stat. Cand statul decide sa salveze banca de la faliment, o face cu banii adunati din taxele si impozitele individului. Deci acelasi individ plateste de doua ori pentru un singur imprumut.

2. Un individ ia un imprumut de la o banca si semneaza cu ea un contract. Practic, intra intr-un joc economic. Capitalismul spune ca daca individul moare inainte de a returna imprumutul si dobanda, banca pierde pt ca nu a stiut sa evalueze riscul. Eventual, banca poate scoate la licitatie ipoteca, insa risca sa nu-si acopere cheltuielile pe care ar fi trebuit sa le primeasca de la recentul decedat. Aceleasi reguli capitaliste mai spun ca daca banca da faliment, atunci individul care a luat un imprumut de la ea castiga. Banca a sucombat, el ramane cu banii. Cand regulile se schimba si banca e protejata de faliment prin interventia statului, dar individul nu e ajutat de acelasi stat ca sa-si plateasca rata, nu mai putem vorbi de capitalism.

Ajutoarele date de stat banci