Volumul I al romanului scris de Henri Charrière se vinde mâine, împreună cu „Adevărul”. Henri Charrière şi-a transformat propria viaţă într-un roman de mare succes. Acuzat de crimă şi azvârlit într-o închisoare de maximă securitate, scriitorul francez a încercat să evadeze de nenumărate ori. „Poporului venezuelean, amărâţilor lui pescari din golful Paria, tuturor, intelectualilor, militarilor şi celorlalţi care mi-au oferit şansa să renasc, soţiei mele, Rita, cea mai bună prietenă a mea”. Cu această dedicaţie îşi începe Henri Charrière unul dintre cele mai importante romane de aventuri din literatura universală, „Papillon”.
Tehnici de supravieţuire
Prizonierul şi-a susţinut mereu nevinovăţia, dar torţionarii săi au refuzat să-i asculte povestea. De aceea, a încercat să-şi facă singur dreptate. Mereu nostalgic după viaţa fericită pe care o avea dincolo de gratii, Papillon a tânjit neobosit după libertate, refuzând să creadă că revenirea lângă soţia şi fiica pe care le părăsise va rămâne o iluzie.
A fost poreclit „Papillon” datorită fluturelui pe care îl avea tatuat pe piept şi a încercat de multe ori să „zboare”, dar a fost prins de fiecare dată şi întemniţat. Autorul memoriilor povesteşte chinurile prin care a trecut în 14 ani de încarcerare (octombrie 1931 – octombrie 1945).
Expus la brutalităţile gardienilor dar şi ale puşcăriaşilor, martor la violenţe şi crime, Papillon a considerat că nu va supravieţui prea mult dacă va rămâne închis. Prima tentativă de evadare a avut-o în noiembrie 1933, după ce a fugit dintr-o infirmerie, alături de doi camarazi de suferinţă, Clousiot şi Maturette.
A navigat pe mare, către Columbia, dar din cauza vântului neprielnic nu s-a putut îndepărta de autorităţi, fiind încătuşat şi retrimis după gratii, în închisoarea columbiană. A evadat şi de aici, împreună cu alt