- Editorial - nr. 246 / 28 Ianuarie, 2009 Oricat de mult ti-ai iubi tara si neamul care te-a zamislit, tot te apuca uneori un soi de disperare de-ti vine sa dai "cu cutatu-n chiatra" ca morosanul si sa te duci in lume cat vezi cu ochii, ori sa te bagi in fundul pamantului de sila si de rusine. Mi-a fost dat sa vad _ mai bine nu ma uitam! _ secvente ale apocalipticei scene dintr-un supermarket brasovean, unde lume buna (judecand dupa haine _ si iata ca nu totdeauna "haina face pe om"!), oameni in toata firea _ nu imberbi cu tuleie abia mijite pe sub nas _ se calcau in picioare, se striveau, se omorau, pentru o ciozvarta de carne _ chilipir promotional la jumatate de pret: cotlete de porc la 9 lei/kg, in loc de 17! Ca o haita intaratata de mirosul sangelui, oamenii formau valuri vii, se impingeau, fortand cordonul vanzatorilor care, in bataie de joc parca, sau pentru a mai potoli si dispersa multimea, aruncau, la intamplare, pachetele de carne, insuficiente oricum. O batalie identica _ demna de o cauza mai buna _, intre niste ticnite (ziceam eu) de americance, pentru rochii de mireasa, vazusem nu de mult la televizor, nefiind insa convinsa ca ingramadeala aceea nu era "varianta pentru presa", mimata de dragul rating-ului. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca romanii se pot lipsi cu atata usurinta de mandrie si de demnitate! Sa nu-mi spuneti ca brasovenii aceia erau flamanzi, fiindca "fauna" respectiva nu era desprinsa nici din lumea saracilor, nici a nemancatilor. Saracii sunt mai demni. Si, apoi, sunt atat de obisnuiti cu foamea, incat nu isi consuma bruma de energie batandu-se pentru o farama de carne. I-am studiat cu atentie si pe YouToube, dupa cum ii va privi intreg mapamondul si ne va caina din nou, cu acelasi dispret suveran. Ceva parca s-a fracturat in "hipotalamusul" acestui popor, loc unde, dupa cum imi spunea compozitorul Bogdan Moroianu, un drag mentor