Duhoarea nesimţită a gazului zvârlit pe sub uşa teatrului Dubrovka din Moscova pentru stârpirea teroriştilor ceceni nu-i la fel ca mireasma gazului împins cu suflare prelungă Europei. Uşa Europei e în lături, se ţine cât de cât în balamale şi rabatează când înăuntru, când în afară. Ucraina, uşa Europei, este proaspăt vopsită într-un portocaliu american, dar nu şi-a depăşit condiţia de poartă a şopronului în jurul căruia cresc mărăcini.

Ţarina, maica Rusie, proaspăt pieptănată şi fardată şi cu corp zvelt ieşit după o cură de congelare în Siberia şi-apoi de balet învârtoşat, s-a oprit din piruetă şi într-un salt graţios a dat cu nasul de ferestruica Europei. România nu-i tocmai în şopron, ci ţine loc de oberliht. Atât de încântată este ţarina de România, iar România însăşi se uită mirată cum maica Rusie nu mai are faţa aceea zbârcită, tatuajul cu secera şi ciocanul pe frunte, iar colţii cât stalactitele şi stalagmitele s-au transformat în dinţi albi şi delicaţi. Cu gesturi directe, maica Rusie o îmbie pe România cu conducta, că de ce să intre prin şopron, când poate să o înfigă direct prin gemuleţ. Apoi, dacă România vrea să încălzească şi şopronul, e treaba ei, dar să aibă grijă, şopteşte drăgăstos ţarina. Îi mai dă atunci Ucrainei mâna să fure o ţară UE, adică, de fapt, chiar pe Europa? Dacă da, atunci şopronul e ferecat până la cuminţire. Adică mult şi bine.

Maica Rusie ştie că românii sunt rusofobi pentru că îi năpădesc amintirile. De la începutul secolului al XIX-lea, când ruşii au luat în stăpânire Basarabia, apoi când în timpul războiului nostru de independenţă s-au purtat execrabil şi gratuit cu noi, sentimentul antirus a crescut în intensitate. Pe ruşi i-a găsit revoluţia bolşevică tocmai când îi apăram şi pe ei de maşina de luptă germană, iar comunismul l-au adus tot ei. Tezaurul nostru l-au pierdut pe la Kremlin, deşi avusesem