Ultima tendinta a luptei impotriva crizei financiare pare a fi protectionismul, practicat in general de guvernele marilor puteri economice, care, atunci cand baga mana in buzunarul bugetului, conditioneaza ajutoarele de consumarea banilor strict in interiorul granitelor. Perversitatea noului val de protectionism este ca avem in fata un santaj rezonabil, care aparent da satisfactie contribuabililor ai caror bani sunt consumati. Mesajul protectionismului, de inspiratie nationalista, suna tentant pentru politicieni, deoarece este reconfortant sa anunte ca vor cheltui bani pentru a proteja locurile de munca, aratand in subsidiar grija pentru cetatean.
Unul dintre primele semne ale protectionismului a fost gestul Irlandei, care a garantat asta-toamna integral depozitele bancare ale cetatenilor ei, nascand nervozitate la Bruxelles. Modelul a fost urmat de alte tari, insa prudenta in fata posibilelor pericole ascunse in pietele financiare a impiedicat raspandirea fenomenului.
In ultimele zile insa, un val de protectionism ameninta comertul international. Americanii pregatesc un set de clauze prin care sa conditioneze accesul la un ajutor din pachetul de 1.560 miliarde dolari pregatit de administratie de cumpararea produselor "made in USA". Astfel se pregateste un acord care sa impuna firmelor ce vor lucra la proiecte de infrastructura finantate de guvern, estimate la 64 miliarde dolari, sa cumpere otel fabricat acasa. Americanii au mai trecut prin asta, iar cel mai interesant indemn i-a apartinut lui John Fitzgerald Kennedy: "Intrebati-va nu ce poate face America pentru voi, ci ce puteti face voi pentru America". Uniunea Europeana cere insa detalii, evident nemultumita, iar exportatorii americani se opun masurii deoarece o vad intorcandu-se impotriva lor.
Europa insasi este cuprinsa de febra protectionista, deocamdata la nivel declarativ. Min
