In mod normal, clasa politica romaneasca ar putea sa abordeze multe subiecte in acelasi timp. Obisnuinta ne arata insa ca, in Romania, este aproape imposibil sa fie tratate mai multe subiecte grave simultan de catre politicieni. Mecanismul prin care politicienii judeca asta este influentat de supralicitarea rolului mass-media. Ideea este aceea ca, daca in presa sau la televizor se dezbate o tema, toate celelalte sunt neinteresante, iar la omul de rand nu ajunge nimic altceva. Prin urmare, viata politica este orientata in jurul monitorizarii mass-media, care ne indica mereu care este tema pe care politicienii trebuie sa o abordeze cu precadere si catre care sa isi directioneze toate eforturile. Pornind de la aceasta paradigma, politicienii se intreaba mereu: "care este tema zilei?".
In momente precum cel prin care trece Romania in prezent, ne dam seama cu totii cat de aberanta este paradigma de mai sus, fiindca realitatea nu asteapta dupa ritmul in care politicienii se adapteaza si digera fiecare subiect in parte. Avem crize, unele dintre ele care se suprapun cu violenta, avem teme sociale si economice, avem conflicte politice, avem reverberatii internationale. O adevarata oferta, din care este foarte greu de ales. In astfel de situatii, e usor sa te simti pierdut. Ce e mai grav? Ca in Romania se dau oameni afara, ca nu se contruiesc drumuri, ca leul se prabuseste, ca nu mai exista exporturi, ca se vrea ascultarea telefoanelor in exces, ca se discuta modificarea Constitutiei, ca se trimite un fost prim-ministru in judecata, ca guvernul nu se hotaraste in privinta bugetului, ca partidele nu si-au stabilit nici pana acum toti secretarii de stat, ca apar proiecte discriminatorii privind locurile de parcare din Bucuresti? Evident, lista poate sa continue.
Cand luam fiecare problema in parte sa o analizam, vedem cat de grava este, cate alternative sunt in jo
