Alexandru Dobrescu "Asta le intrece pe toate!" Amicul meu, profesorul, e suparat Dunare.
"Ce ti s-a mai intamplat?", il descos eu.
"Pai, n-ai auzit? Astia vor sa desfiinteze drepturile de autor."
"Si te afecteaza? Doar nu traiesti din scris!" In paranteza fie zis, amicul meu n-a scris in viata lui decat cereri si proteste.
"Nu e vorba de mine, ci de principiu."
"Adicatelea?"
"Domnule, scrisul e de cand lumea creatie si creatia se plateste. Ai inventat un surub? Ai compus o poezie sau o sonata, ai daltuit o statuie, ai scris un articol? Trebuie sa fii platit pentru ceea ce a iesit din mintea si din mainile tale. Nici macar comunistii n-au cutezat sa anuleze drepturile de autor."
"Nu spun ca n-ai avea dreptate. Insa, ca sa fiu sincer, drepturile de autor au ajuns in ultima vreme de rasul curcilor. Pentru un comentariu critic abia de primesti 10 lei. Cat despre carti, ce sa mai vorbim? Daca ti se pun in brate cateva exemplare, poti sa te consideri un autor fericit."
"Si inseamna ca trebuie desfiintate?"
"Parerea mea e ca nu vor fi desfiintate dintr-un singur motiv: sumele platite ca drepturi de creatie se impoziteaza, producand venituri la buget. Or, asta ii intereseaza pe guvernantii de azi, sa adune cat mai multi bani in visterie."
"Bine-bine, dar atunci ce rost mai au toate declaratiile lor sperietoare?"
"Ce vrei? Incearca si ei marea cu degetul. Au aruncat pe piata ordonanta care interzice cumulul salariului cu pensia, destinata, chipurile, celor cu pensii speciale, adica uriesesti. Dar, asa cum a fost redactata, interdictia ii afecta taman pe cei cu pensii de mizerie. Acum au lansat zvonul cu drepturile de autor, lasand a se intelege ca se urmareste eliminarea posibilitatii de camuflare a platilor ilegale sub forma drepturilor de creatie, ignorand ca o asemenea masura i-ar lovi tocmai
