In momentul actual, societatea romaneasca este un camp extrem de fertil pentru ideile de stanga. Cetatenii tineri, care lucreaza in corporatii si firme private, sunt dependenti de banci pentru casa si masina, iar dobanzile cresc mai repede decat nivelul salariilor. Ar avea nevoie de programe sociale. Bursele studentilor sunt mici, iar oferta de lucru pentru proaspetii absolventi nu este tocmai atractiva. Cercetatorii nu sunt stimulati prin programe competitive, scriitorii trebuie sa faca fata unor tiraje mici, artistii plastici isi pot gasi confirmarea mai usor in strainatate , decat in Romania. Medicii sunt prost platiti, spitalele arata rau, pacientii sunt nemultumiti. Imobiliarele stagneaza, arhitectii nu prea mai au de lucru. Teoretic, cei care ar trebui sa formeze “intelighentia” societatii civile, acea masa critica responsabila de punerea in circulatie a unor idei valoroase, nucleul unei elite, ar trebui sa fie incantati de perspectiva apetisanta a ideilor de stanga. Numarul celor care nu prea se mai descurca in conditiile actuale il depaseste pe al celor care se strecoara indiferent de regimul politic.
Pe de alta parte, taranimea de la orase si sate se inscrie in profilul tipic al celor atrasi de ideile de stanga fara prea mult efort. Ii spui omului ca ajutoarele de somaj vor fi mai mari, ca va avea pensie mai buna si ca ai sai copii vor lua alocatii sporite. Cu bani il cumperi usor. Poate ca aceasta perspectiva justifica si scorul bun inregistrat de PSD, atat in mediul rural, dar si in anumite zone urbane.
Problema ramane insa la nivelul “intelighentiei” de care vorbeam. Ar trebui sa apara, in mod natural, adversari redutabili pentru comentariile lui Traian Ungureanu, de exemplu. Cum era odinioara Octavian Paler. Pe cand, in realitate, Ciutacu, Stan si Gadea luati impreuna si inmultiti cu cinci nu se pot compara cu retorica lui TRU. ONG-uri, a
