Sacoşele biodegradabile sunt o afacere înfloritoare. Secretul: poţi folosi orice tip de material, acesta neputând fi testat din lipsă de laboratoare. Anul trecut, Guvernul a emis o ordonanţă în baza căreia, de la 1 ianuarie 2009, magazinele sunt obligate să încaseze de la cumpărători o ecotaxă în valoare de 0,2 lei/bucată pentru pungile din materiale care nu sunt biodegradabile. Banii alimentează Fondul pentru Mediu, prin care se finanţează diverse proiecte de gestionare a de
Sacoşele biodegradabile sunt o afacere înfloritoare. Secretul: poţi folosi orice tip de material, acesta neputând fi testat din lipsă de laboratoare.
Anul trecut, Guvernul a emis o ordonanţă în baza căreia, de la 1 ianuarie 2009, magazinele sunt obligate să încaseze de la cumpărători o ecotaxă în valoare de 0,2 lei/bucată pentru pungile din materiale care nu sunt biodegradabile. Banii alimentează Fondul pentru Mediu, prin care se finanţează diverse proiecte de gestionare a deşeurilor, producere de energie regenerabilă, împăduriri etc.
Nu sunt supuse taxării pungile de hârtie, din materiale textile şi cele „confecţionate din alte materiale, pentru care operatorul economic face dovada biodegradabilităţii respectivului material“, fără a se specifica clar despre ce este vorba.
În prezent, pe piaţă există două tipuri de sacoşe biodegradabile: cele realizate din materiale vegetale şi cele oxo-degradabile. Primele sunt obţinute din cereale şi amestecuri de produse de natură vegetală. Preţul materiei prime este de trei-patru ori mai mare decât preţul materialului clasic, polietilena. Produsul oxo-degradabil se obţine prin adăugarea unui aditiv în polietilenă; astfel, preţul materiei prime creşte cu doar opt-zece procente.
Însă, pe piaţa europeană se poartă în continuare discuţii privind aceste două produse, dacă ambele sunt sau nu biodegradabile. „În cazul celor oxo-degra
