Ai o problema care nu-ti da pace si careia vrei sa-i gasesti o solutie? Începând cu acest numar, în fiecare joi, cotidianul Zi de zi va ofera posibilitatea de a intra în contact, prin intermediul adresei de mail redactia@zi-de-zi.ro cu Ramona Pop, psiholog în cadrul Organizatiei “Salvati Copiii”, licentiata în psihologie si psihopedagogie speciala (2004), cu experienta în consilierea copiilor abuzati fizic, emotional si sexual. În prezent, se specializeaza ca terapeut pentru familie si cuplu în cadrul scolii de terapie a Asociatiei de Psihoterapie a Familiei si Cuplului din Iasi.
Simona, 34 de ani, bibliotecara
“Am un baiat în vârsta de opt ani care minte foarte mult. Îsi construieste din minciuni propriul microunivers si mi-e teama ca nu e ceva trecator. Ce îmi recomandati sa fac?”
Ramona Pop, psiholog:
„Draga Simona, minciuna la copii nu are întotdeauna valente negative. Însa, atunci când este asociata cu alti indicatori ale comportamentului antisocial (furt, distrugere, agresivitate, fuga de acasa) trebuie sa ridice semne de întrebare parintilor. Diferentierea între realitate si fictiune la copii, se realizeaza progresiv si odata cu înaintarea în ani. Pâna la vârsta de sase ani copiii nu stiu ce este minciuna, ei au o imaginatie foarte bogata fiind foarte creativi. Astfel pot avea prieteni imaginari, pot inventa personaje fara corespondent în realitate, pot purta conversatii imaginare, etc.
Baiatul tau este deja la vârsta la care ar trebui sa stie ce este minciuna, deoarece în jurul vârstei de sase ani copii îsi contureaza sensul acestei notiuni, si mai mult decât atât ar trebui sa stie implicatiile morale si consecintele minciunii. Multi copii care folosesc minciuna pentru a obtine favoruri sau pentru a scapa de pedepse, manifesta acest comportament în continuare pentru a testa limitele impuse de adulti, chiar daca cunosc latu
