Atât de banalul fotocopiator din zilele noastre, denumit generic "Xerox", era un aparat interzis muritorilor de rând în 1989. Pe atunci era denumit oficial "maşină electrostatică de copiat" (MEC) şi se afla doar în dotarea întreprinderilor de stat.
Dar nu oricum, ci cu un regim special, fiind ţinut sub cheie şi ţinându-se o evidenţă foarte strictă a documentelor copiate. Evident, toate astea pentru ca nu cumva să multiplice cineva manifeste împotriva regimului şi să le împrăştie pe străzi, ca în filmele cu Pistruiatu.
Pe vremea aceea, Marcel Dumbravă lucra ca depanator de MEC-uri, la filiala din Brăila a Întreprinderiii pentru Întreţinerea şi Repararea Utilajului de Calcul (IIRUC). "Pentru că aveam acces la aceste copiatoare, ne aflam în evidenţa Securităţii şi ni se aducea la cunoştinţă periodic că nu avem voie să multiplicăm nici un fel de documente. Datoria noastră era să reparăm aparatele şi atât. Eram informaţi că realizarea de fotocopii în interes personal ne poate duce direct în arestul Miliţiei", îşi aminteşte Marcel. Pentru siguranţă, toate întreprinderile erau obligate să ţină aparatele într-o încăpere specială, distinctă de restul birourilor, iar fiecare maşinărie era dotată cu un dispozitiv special, capabil să înregistreze când, ce şi cât s-a copiat.
Restricţiile erau însă pentru fraieri, nu pentru românii obişnuiţi în acea perioadă să se descurce cum pot. Depanatorii de la IIRUC aveau acces la o adevărată comoară şi nu prea se îndurau să nu profite de aşa o pleaşcă. "Nu s-a băgat nimeni pe chestii politice, cel puţin la noi, la Brăila. Era clar că dacă te apucai să faci manifeste erai săltat în secunda doi. În schimb, cu alte chestiuni se putea, închideau ochii şi cei de la Securitate, că oameni erau şi ei", îşi aminteşte Marcel Dumbravă.
Aşa că, de câte ori era chemat la o depanare, el sco
