Despre scriitorul Valeriu Anania, pe numele său de mirean, actualul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, IPS Bartolomeu, discuţia se poartă în exces. Pe de o parte, s-au lansat numeroase acuze (de la cea de legionar la „contribuţia“ sa în închisoarea de la Aiud, unde ar fi fost o „unealtă“ a reeducării, trecînd prin prezenţa sa în Statele Unite, ca „agent DIE“, şi pînă la momentul anului 2006, cînd Mitropolitul este acuzat că ar fi provocat o schismă în interiorul Mitropoliei Ardealului), pe de altă parte, se insistă pe marea sa valoare cărturărească, şi prin noua traducere a Bibliei, oferită tiparului în 2001, cu binecuvîntarea Patriarhului de atunci, Teoctist. Născut pe 18 martie 1921 (IPS Bartolomeu împlineşte anul acesta 88 de ani), autorul Memoriilor a trecut printr-un secol zbuciumat, aflîndu-se aproape de tentaţiile, concesiile şi uneltirile vremurilor. Cartea de Memorii, pe care autorul o dorea publicată postum, are darul de a fi o mărturisire. Valeriu ANANIA, Memorii, Editura Polirom, Iaşi, 2008, 696 p. De ce ne-am îndoi de aceste pagini? Să spui ce s-a întîmplat, fără să ocoleşti momentele tulburi ale existenţei – acesta a fost crezul lui Valeriu Anania cînd s-a aşternut pe scris. Multe din acuzele vînturate în ultimii ani la adresa Mitropolitului Anania ar putea fi lămurite dacă există cititori de bună-credinţă. Nimeni nu spune că memoriile oricărui om nu pot fi trunchiate, că versiunea vieţii tale, pe care o prezinţi cititorilor, nu poate să sufere de omisiuni, deformări, distorsiuni... Întrebarea care se pune este de ce ar vrea Valeriu Anania să dea lumii o altă imagine despre sine. De ce, la 88 de ani, cînd amurgul vieţii sale nu e departe, s-ar strădui să livreze lumii o altă imagine despre sine? Poate o înaltă faţă bisericească să-şi reorînduiască întreaga viaţă sub semnul minciunii? La ce i-ar folosi nişte Memorii care să