Horia Roman-Patapievici: "Nimic nu îmbolnăveşte mai mult corpul politic cu neîncredere în democraţie decât felul în care e practicat la noi jurnalismul de televiziune".

Patronii presei, care au toţi o agendă politică ofensivă, sunt dublaţi în studiouri de nişte baroni ai presei, autointitulaţi moderatori, care prelungesc această agendă şi se îngrijesc de tâmpirea noastră zilnică, fireşte, cu asentimentul şi concursul nostru. Ca să elimini din oameni bunul-simţ, care este egal răspândit în toţi (la naştere), trebuie să-i ţii într-o permanentă mobilizare: (I) în jurul nimicurilor; (II) în jurul minciunilor; (III) în jurul falsificărilor, pentru a le obişnui minţile cu faptul că totul e derizoriu, că nu există adevăr şi că orice poate fi demonstrat. Marea lecţie a moderatorilor de televiziune este răstălmăcirea, pas cu pas şi în proporţie de masă, şi vârârea pe gât a răstălmăcirilor, în direct şi la ore de maximă audienţă. Nu există mai mari duşmani ai educaţiei democratice decât aceşti jurnalişti de televizor, plătiţi regeşte de patronii lor să-şi bată joc de dreptul nostru la informare corectă.

Graţie acestor oameni, acum nu ne mai uităm la televizor ca să ne informăm ori ca să ne lămurim, ci ca să aflăm cine pe cine mai înjură. Canalele de televiziune care au fost lansate cu intenţia de a furniza ştiri în flux neîntrerupt (după modelul CNN) au devenit canale de ştiri şi dezbateri, apoi s-au transformat pe nesimţite în televiziuni de talk-show-uri şi ştiri orientate, apoi, cu nesimţire şi pe şest (adică fără să anunţe CNA de schimbarea statutului), s-au transformat în televiziuni de pamflet politic. Din acest punct, au degenerat rapid în instrumente de propagandă jurnalistică, ce combină smulgerea ştirilor care provoacă scandal cu şuetele politice de demascare a inamicilor şi de mascare a amicilor.

Primul post de televiziune care,