Orice criza are in sine si germenii unui nou inceput. Intr-un cuplu de exemplu, o criza de proportii, rezultat al tensiunilor acumulate, nu se poate incheia decat printr-un nou inceput, fie impreuna, fie fiecare pe drumul sau.
Daca drumul acela va duce spre un nou esec sau spre o reusita, aceasta este o alta poblema. Asa si cu criza de acum. Este rau, va fi, probabil, si mai rau, insa in tot raul acesta poate exista si un bine care trebuie exploatat la maximum.
Poate fi in primul rand o perioada a marilor decantari si reasezari de ierarhii. De exemplu, este cu totul anormal ca media salariilor bugetarilor sa fie mai mare decat cea din mediul privat. O medie care ascunde o alta aberatie. Este o medie intre doua extreme foarte indepartate.
De-o parte avem salarii foarte mari, ale functionarimii de prin ministere, agentii, companii de stat, primarii si alte locuri bune de baut cafeaua, pe de alta parte avem cadrele didactice si cele medicale cu salarii mizerabile.
Este un moment ideal pentru o lege de salarizare in domeniul bugetar ca sa corecteze aceste aberatii. Dupa cum este imperativa modificare legilor speciale care stau la originea celor mai grave inechitati.
Trebuie sa reducem drastic cheltuielile publice. Foarte bun e momentul sa reducem birocratia de prin ministere cu 10%, 20%, 30% sau cat o fi nevoie si chiar sa purcedem la reorganizarea adminstrativ teritoriala a Romaniei. Vom iesi din criza cu o administratie mult mai supla, o birocratie mult redusa, cu un sistem apt sa stimuleze si sa absoarba rapid investiile.
Trebuie sa stimulam economia si sa avem cat mai multe locuri de munca. Este momentul sa dirijam tot disponibilul catre investitii, fie ca sunt in infrastructura sau in anveloparea blocurilor. Despre acestea s-a vorbit pana acum, fiind cele mai mari, insa, cu siguranta, sunt si al
