- Cultural - nr. 247 / 29 Ianuarie, 2009 Sunt onorat ca particip la un asemenea eveniment cultural, si ma bucur ca incepe sa-si faca simtita prezenta si cultura, din nou, in acest oras, considerat candva un bun promotor, un bun conducator de cultura, apreciat la nivel judetean si chiar national. Stiu ca avem potential, pentru ca avem poeti, scriitori cu mult talent, foarte apreciati, iar unii dintre ei sunt chiar membri ai Uniunii Scriitorilor. Trebuie sa recunoastem ca au existat probleme si piedici, mostenite din perioada anterioara, dar, cu siguranta, ele vor fi inlaturate sau rezolvate pe parcurs, intr-un mod amiabil, pentru ca trebuie sa ne salvam si sufletul, iubitor de frumos si insetat de cunoastere. Protagonistul acestei seri este poetul Dumitru D. Silitra, spirit mereu viu, omul care nu se joaca de-a v-ati ascunselea cu poezia si care scrie cu o frenezie si o consecventa de invidiat. El crede foarte mult in poezie, ca si cum ar fi singura care il poate salva... nu ca viata, ci ca stare. L-am cunoscut cu ani in urma pe el, poetul nelinistit cum, de fapt, cred ca sunt toti poetii, ludic, spiritual, pe care vrei sa-l ai mereu in preajma, care te bucura, de care ai nevoie, ca prieten, care poate sa-ti descreteasca fruntea, care nu te lasa sa fii trist, care te intampina mereu cu un zambet, care iti spune o vorba buna, care te poate impaca, cel putin cu tine insuti. Mitica, pentru ca asa ii spunem cu totii, este nu "o pata de culoare", cum ar spune unii, ci o culoare fara pata in istoria literara a municipiului nostru. El vine mereu cu forte noi, cu ceva inedit, cu ceva care surprinde, cu ceva care impresioneaza, isi pune mereu amprenta in literatura locala si nu numai... Poezia lui este ca o fereastra, vezi prin ea si te vezi in ea, duce si aduce apropierile, aduce si apropie departarile, simti cum te vindeci citind-o, pentru ca poezia lui nu est