Leonid ŢÎPKIN O vară la Baden-Baden Traducere de Nicolae Iliescu Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, 212 p. J.M. COETZEE Maestrul din Petersburg Traducere de Maria Berza Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, 222 p. Există scriitori capabili nu doar de a crea lumi inedite şi personaje complexe, pline de farmec, ci de a-şi trăi existenţa în aşa fel încît aceasta ar putea, la rîndul ei, să reprezinte un cadru romanesc (scriitorii generaţiei beat, de pildă, sînt percepuţi ei înşişi ca personaje ale unei epoci zbuciumate, iar Oscar Wilde a fost adus în sfera eroilor de romane, în Ultimul testament al lui Oscar Wilde de Peter Ackroyd). Cu atît mai inedită este metamorfozarea scriitorului în personaj cu cît imaginea noastră despre scriitorul respectiv nu are în coordonatele sale ideea de senzaţional, aşa cum se întîmplă, de pildă, la Dostoievski, acesta reuşind să transpună literar cele mai sumbre experienţe şi trăiri. De la pactul verosimilităţii la ficţiune Pe Dostoievski ni-l imaginăm cu greu în ipostaza de personaj, lipsit deci de autoritatea care îi conferă accesul la cele mai întunecate secrete ale fiinţei, la cele mai neaşteptate întorsături ale firului acţiunii. Astfel, imaginea unui Dostoievski văzut în slăbiciunile şi în defectele sale, în aspectele întunecate ale vieţii sale ar putea oferi, într-adevăr, o perspectivă narativă cu un impact mult mai puternic. Este ceea ce au intuit Leonid Ţîpkin, în O vară la Baden-Baden (singurul roman scris de medicul Ţîpkin, terminat în 1980 şi publicat în 1982, în Statele Unite), şi J.M. Coetzee, în Maestrul din Petersburg. Dacă Ţîpkin pleacă de la un pact al verosimilului, concepîndu-şi naraţiunea pe baza Memoriilor scrise de Anna Grigorievna, soţia lui Dostoievski, Coetzee îl plasează pe scriitor într-un cadru cu totul ficţional: Dosto-ievski este chemat la Petersburg în urma morţii stranii a fiului său vitreg, Pavel, ş