marian: Cum au mers pregătirile? Cum s-a desfăşurat Festivalul Tineretului din 1953? Am lucrat în echipa de organizare a Festivalului aproape un an, la început numai zilele, apoi şi nopţile, după trebuinţă. După luni de îndoieli şi frămîntare, m-am devotat cu pasiune şi entuziasm pregătirii marii întîlniri de la Bucureşti, la care urmau să participe între 15.000 şi 18.000 de tineri, din circa 100 de ţări. Dincolo de orice conotaţie politică, era vorba de un eveniment de excepţie şi de un test dificil pentru gazde, ţinînd seama, fireşte, nu de simţul lor de ospitalitate, ci de sărăcia şi de regimul cazon în care trăiau, de magazinele goale ale oraşului, de lipsa instalaţiilor şi a utilităţilor necesare. E adevărat că partidul, care dorea o lovitură de imagine, şi-a dat seama că e nevoie să aloce resurse şi să mobilizeze mijloacele necesare. Ceea ce a şi făcut. Cu un succes pe care n-are nici un sens să-l ascundem sub preş. Atunci s-au construit, într-un singur an, şi dăinuie pînă azi, Stadionul „23 August“ („Naţional“, recent demolat), parcul de peste 50 de hectare din Balta Albă, Teatrul de Operă de la Podul Elefterie. Tot atît de important, dacă nu mai important, e că viaţa însăşi a impus o anumită relaxare a restricţiilor securisto-ideologice. Ea a fost favorizată şi de înflorirea speranţelor de libertate, odată cu moartea lui Stalin (survenită în martie 1953). Chiar şi în micul univers al comitetului de organizare, am ajuns, treptat, să ne transformăm substanţial stilul de muncă. Mulţimea problemelor de rezolvat, caracterul lor specific, mai ales obligaţia de a lua decizii imediate, i-au constrîns pe cei în drept să aprobe trecerea de la un sistem în care nu faci decît ce e prevăzut în regulamente la un sistem în care devine posibil să faci tot ce nu e interzis de regulamente. Schimbarea s-a dovedit decisivă: ea a înlocuit obedienţa servilă cu gîndirea prop