Asistam la falimentul clasei politice romanesti care ar putea insa impinge chiar Romania in faliment.

Devine din ce in ce mai clar ca singura solutie de iesire la liman din aceasta criza, ale carei dimensiuni devin pe zi ce trece mai inspaimantatoare, este de reducere a cheltuielilor bugetare concomitent cu investitii masive care sa salveze locurile de munca.

In aceste conditii, majorarile salariale in domeniul bugetar ar trebui sa fie excluse, daca nu vrem sa punem rapid cruce economiei.

Cele mai multe dintre tarile UE au inghetat salariile si pensiile, insa guvernul Romaniei nu are curajul acestei decizii esentiale, desi majoritatea mamut din Parlament l-ar scuti de orice emotii.

Intre timp, forma finala a bugetului intarzie, cu consecinte dezastruoase, cel putin in privinta increderii investitorilor.

Doua sunt in principal motivele pentru care Executivul sta cu bisturiul in mana, dar nu indrazneste sa faca operatia fara de care pacientul risca sa moara.

In primul rand, aceasta masura trebuie luata pe fondul asteptarilor uriase facute in campania electorala.

Vi-l amintiti pe dl. Boc cum dadea cu motiunea de cenzura de masa pentru ca fostul Executiv nu aplica legea privind salariile profesorilor?

Va amintiti lacrimile d-nei Andronescu din ziua votului unanim pe aceasta lege? Dar zecile de mii de euro impartite generos din vorbe de dl. Geoana din fieful de la Dabuleni?

Vi-l amintiti pe presedintele Traian Basescu dand garantii ca din prima zi a noului guvern lefurile profesorilor vor creste conform legii, ba chiar promitand ca o asemena masura va fi aplicata si in sistemul sanitar?

Toate aceste promisiuni demagogice si iresponsabile au creat insa sperante si asteptari uriase. Ei bine, ironia istoriei a vrut sa ajunga la putere tocmai partidele care