Eram competitivi la capitolul creme şi produse cosmetice, iar importul din zona produselor de îngrijire a corpului nu era la dimensiunile celui de parfumuri. În 1989, de exemplu, erau înregistrate 2.000 de intrări diferite, în nomenclatorul de produse cosmetice, potrivit lui Octavian Coifan, parfumier de origine română, membru al Societăţii Franceze a Parfumierilor.
Doamnele beneficiau de creme cu formulă inovativă, creme antirid, anticelulitice, creme antiîmbătrânire de producţie locală. Foarte apreciate erau produsele Gerovital, care se produceau şi la Farmec Cluj şi la Miraj în Bucureşti şi care se bazau, ambele, pe formule brevetate de prof. dr. Ana Aslan.
Româncele îşi procurau creme de la raioanele de cosmetice din magazinele universale, de la farmacii, din comerţul la negru, dar foloseau şi produse realizate în casă pe baza formulelor ce erau popularizate în cărţi de cosmetică şi în reviste pentru femei. Autoarea care a scris foarte mult, pentru publicul larg, despre îngrijirea pielii este Ludmila Cosmovici, care a semnat cărţi precum: Cosmetica, apărută în 1980 la Editura Medicală, Caleidoscop Cosmetic, 1988, aceeaşi editură, Cosmetica – Ştiinţă, artă, frumuseţe. În 1989, Ludmila Cosmovici a publicat Cosmetica, carte scrisă împreună cu alţi colaboratori.
Foarte apreciate erau cremele pe bază de miere şi de produse apicole precum Apidermin sau Lăptişor de matcă.
"În România, cultura îngrjirii pielii îşi are originea undeva înainte de război, atunci când apar şi la noi primele saloane de cosmetică, iar reviste precum Mariana şi Marie Claire oferă sfaturi cosmetice şi de machiaj", ne-a declarat Octavian Coifan. "În perioada regimului comunist, acest gen de îngrijire a trecut iniţial pe planul doi, întrucât originea extrem de modestă a celor aflaţi la putere era oarecum incompatibilă cu aceste «capricii» bur
