In plina criza financiara, fiecare agent economic isi concepe si aplica propriul plan anticriza, menit sa-l scoata la liman dupa ce valurile recesiunii economice vor fi trecut peste el. Isi redimensioneaza afacerea, face reduceri drastice la capitolul cheltuieli, este mult mai prudent in relatia cu banca ori cu furnizorii si clientii, pe scurt, face tot ce considera necesar si omeneste posibil sa se fereasca de faliment. Practic, fiecare om de afaceri urmeaza, acum, un traseu mult mai periculos decat un numar la circ: mersul pe sarma crizei, fara centura si plasa de siguranta. Ce faci insa atunci cand fragilul echilibru este tulburat chiar de catre cel care, teoretic, ar trebui sa protejeze, adica statul, prin reprezentantii in teritoriu. Cum te redresezi atunci cand lovitura primita de la "partener" te pozitioneaza intr-o situatie critica, la un pas de incetarea afacerii?
Inchipuiti-va urmatorul scenariu: esti la zi cu plata obligatiilor catre bugetul de stat consolidat, clientii au facut o parte din plati in contul din Trezorerie si, la randu-ti, ai de platit proprii furnizori care conditioneaza urmatoarea livrare de plata pe loc a produselor de care ai nevoie pentru continuarea ciclului de productie. Pentru a face asta, trebuie sa muti banii din Trezorerie in contul din banca privata cu care colaborezi pentru a plati furnizorii dar, surpriza, Trezoreria nu te lasa sa dispui de banii tai. Asta pentru ca in ziua respectiva este scadenta la plata TVA, asa ca, pentru a se asigura ca statul isi va incasa partea ce i se cuvine, iti blocheaza banii. De aici se scurtcircuiteaza intreg lantul care asigura fragilul echilibru despre care vorbeam mai devreme: furnizorii nu-ti mai dau marfa, nu mai ai stoc de materii prime, deci nu mai poti continua productia. Pare un scenariu de cosmar, nu-i asa? Si mai grav este ca lovitura de gratie poate veni chiar de unde nu te
