Putini mai au o imagine clara a starii de spirit din toamna anului 1996. Romania si Bulgaria erau grupate in aceeasi categorie, a tarilor incapabile sa se autoguverneze eficient. Pana la urma, Bulgaria a declarat semi-oficial falimentul national si a trecut la un regim de consiliu monetar, nelasand moneda sa fluctueze liber. Guvernarea a trecut pe pilot automat.
Romania a evitat in ultimul moment acelasi destin, numai datorita schimbarii de guvern si trecerii PSD (FDSN la acel moment) in opozitie. Dar guvernul Ciorbea a mostenit o situatie dezastruoasa: o economie preponderent de stat si nerestructurata, o rezerva valutara de sub 100 milioane de USD, un curs de schimb artificial, o imagine de tara neguvernabila. O tara care astepta cu sufletul la gura deblocarea unei noi transe de imprumut de la FMI, in cadrul acordurilor stand-by (vorbim de “fabuloasa” suma de 50 de milioane de USD).
Autorul acestui dezastru era guvernul Vacaroiu. Guvernarea Vacaroiu din 1996 a fost dupa principiul “dupa noi, potopul”. Pe scurt, de fapt nu le pasa de Romania.
Anii 2000 si 2004 au adus tranzitii line de la un guvern la altul. Guvernele Isarescu si Nastase nu au devalizat bugetul de stat (din motive diferite, Isarescu netinand foarte tare sa sacrifice bugetul pentru a castiga alegerile, iar Nastase era sigur ca va deveni oricum presedinte, astfel incat nu dorea sa isi bata singur cuie in talpa pentru perioada 2000-2004).
Schimbarea de guvern din 2008 ne-a readus la situatia din 1996: un buget cocosat de plati restante si prognoze de cheltuieli nesustenabile pentru anul urmator. Autorul acestui dezastru este guvernul Tariceanu. Care a guvernat in 2008 dupa acelasi principiu “dupa noi, potopul”. Si caruia, de fapt, nu ii pasa de Romania.
E cu atat mai uimitor ca Tariceanu revendica acum pozitia de prim-opozant al tarii. Cum dumnealu
