Am urmărit săptămîna trecută, în această rubrică, doi dintre termenii care indică trepte superioare ale ierarhiei sociale, definite prin putere sau bogăţie, folosiţi destul de mult în limbajul familiar-argotic (barosan) şi în cel al presei (baron). Acestora li se poate adăuga baştan, cuvînt cu sens similar şi cu mare frecvenţă în aceleaşi limbaje şi registre. Termenul nu este cuprins în dicţionarele noastre curente, dar mi se pare foarte probabil să provină din turcescul başkan "preşedinte, şef" (cf. The Larger Redhouse Portable Dictionary, English-Turkish, Turkish-English, Redhouse, Istanbul, 1998). Diferenţa de formă dintre termenul-sursă şi cel românesc este minimală şi se poate explica din punct de vedere fonetic, mai ales dacă avem în vedere instabilitatea formală a cuvintelor cu circulaţie argotică. Sensul este, oricum, aproape identic - cu diferenţa stilistică dintre un element neutru, oficial - şi unul expresiv, popular, evaluativ. (Într-o pagină din internet, am găsit o încercare de etimologie a cuvîntului, care ar proveni de la un nume propriu, al unui paraşutist celebru; ipoteza nu pare deloc convingătoare, pentru că presupune o cale mai rară şi mai complicată, care nu explică evoluţia sensurilor; e vorba mai curînd de o coincidenţă, numele propriu şi termenul argotic avînd însă o origine comună).

Cuvântul e destul de folosit azi, în presă, cu marca ironică şi depreciativă pe care o aduce statutul său argotic: "fii de foşti baştani, din vechea nomenclatură" (ziaruldemures.ro); "bugetari cu salarii de baştani" (Jurnalul naţional, 24.10.2008). S-a petrecut, pe cît se pare, chiar o specializare semantică parţială, cuvîntul fiind utilizat pentru desemnarea romilor bogaţi (mai ales a celor din Timişoara): "Palatele unor baştani din Timişoara, Lugoj, Recaş şi Ghiroda au fost percheziţionate ieri dimineaţă în cadrul unei anchete judicia