Ceea ce se petrece pe internet poarta un nume – virtualitate. Adica, este ceva ce are toate aparentele realitatii palpabile, concrete, dar in fapt nu este decat o iluzie. Astfel s-a ajuns la "iubiri virtuale", "casatorii virtuale" si la multe altele asemanatoare, altfel activitati umane carora, punandu-li-se in coada cuvantul "virtual", devin contradictii logice. Daca ar fi vorba numai de o tehnologizare a inocentului joc al copilariei - imaginarului bazat pe o iluzie "sa zicem ca eu sunt… iar tu esti…" - nu ar fi nimic alarmant.
Sa nu mi se cante aria "reintroducerii cenzurii", "libertatii de opinie" etc. etc., pentru ca injuria, atacul la persoana, calomnia nu fac parte nici din libertate, nici din democratie, nici din civilizatie. Nu exista tara care sa le incurajeze si sa le intretina, as spune cu o jubilatie perversa, mai abitir decat Romania. Relatiile umane sunt afectate, pentru ca e numai o aparenta ca acel public este virtual: din pacate, el este omul de langa noi, cunoostintele adesea, elevii si studentii care altfel se milogesc de o nota profesorului pe care il injuriaza "democratic" pe un forum. Incurajam astfel, lasitatea, fatarnicia (prietenul care te injura intr-un comentariu te asigura de toata compasiunea lui), lipsa de responsabilitatea si de barbatie. Construim astfel o lume intreaga cu doua fete, ambele la fel de urate. Ceea ce se petrece pe internet poarta un nume – virtualitate. Adica, este ceva ce are toate aparentele realitatii palpabile, concrete, dar in fapt nu este decat o iluzie. Astfel s-a ajuns la "iubiri virtuale", "casatorii virtuale" si la multe altele asemanatoare, altfel activitati umane carora, punandu-li-se in coada cuvantul "virtual", devin contradictii logice. Daca ar fi vorba numai de o tehnologizare a inocentului joc al copilariei - imaginarului bazat pe o iluzie "sa zicem ca eu sunt… iar tu esti…"