- Economic - nr. 248 / 30 Ianuarie, 2009 Intrebati despre cauzele care au determinat brusca stagnare a capacitatilor de productie din industria chimica, analistii in domeniu au fost foarte transanti in raspunsurile lor. Mai intai, s-au referit la faptul ca la Azomures, Slobozia, Fagaras, Turnu-Magurele, Copsa Mica, Bacau, capacitatile industriei petro-chimice au fost sau sunt grevate de intreruperea productiei, generand stagnare si somaj in randul angajatilor. Totusi, de la Targu-Mures vine o raza de speranta: din 28 ianuarie a.c., la Azomures muncitorii s-au intors la locurile lor, insa pericolul recesiunii nu pare sa-si fi dezvoltat cota maxima. Scumpirea creditelor bancare si lipsa de viziune a unor manageri au produs si pentru industria chimica o puternica restrangere a activitatii, in contextul recesiunii globalizate. De aici, si masivele concedieri temporare. Apoi, lipsa finantarilor care ar trebui sa vina dinspre banci a determinat o stare de haos, motiv pentru care nu s-au mai facut comenzi pentru ingrasaminte chimice. Se stie ca industria chimica este aproape total dependenta de materia prima, respectiv gazele naturale. Problema mare este la ce pret se aprovizioneaza aceste gaze. La Azomures, de exemplu, cererea patronatului este ca statul sa ofere o subventie agricola de 400 de lei/hectar, iar o parte din aceasta subventie sa mearga, ca bani, la combinat pentru a produce ingrasamintele necesare fermierilor. O unda de neincredere strabate opiniile specialistilor, in sensul ca, daca toate sperantele se indreapta catre stat si catre bugetul sau, este cunoscut ca in Romania ajutoarele de stat sunt totusi limitate, pe de o parte, si de zona financiara pe alta parte. N-avem un buget prea infloritor in aceasta perioada, si nu exista, in privinta ingrasamintelor chimice, nici un plan bine fundamentat de achizitii. MIHAI BARDASANU - Economic - nr. 248 / 30 Ianuarie