Partea misterioasa a Lunii a stimulat, mult timp, fantezia astronomilor si a scriitorilor SF, deoarece ea nu este vizibila de pe planeta noastra, dar specialistii sustin ca acest lucru era posibil în urma cu cîteva miliarde de ani, înainte de impactul cu un asteroid masiv.
Rezultatele unui studiu asupra craterelor de pe Luna sugereaza ca satelitul natural al Terrei a efectuat, la un moment dat, o rotatie în timpul careia emisfera ei misterioasa a fost vizibila de pe Pamînt. Blocata într-o miscare de rotatie perfect sincronizata cu cea a Pamîntului, Luna nu îsi arata niciodata aceasta fata misterioasa. Mark Wieczorek si Matthieu Le Feuvre, de la Institutul de Fizica Pamîntului din Paris, au studiat vîrstele si distributia celor 46 de cratere cunoscute de pe Luna. Deoarece aceste cratere indica directia miscarii de rotatie pe orbita, specialistii au dedus ca emisfera vestica a Lunii ar fi trebuit sa fie bombardata de mai multi meteoriti decît cea estica. Specialistii francezi au descoperit ca aceasta teorie este valabila, însa, doar pentru craterele relativ tinere, pentru ca majoritatea craterelor vechi sînt concentrate în emisfera estica. Acest lucru înseamna ca, în trecut, emisfera estica a fost bombardata de mai multi meteoriti decît cea vestica. ”Acest detaliu poate fi explicat numai daca ar fi avut loc un impact al Lunii cu un asteroid de mari dimensiuni, acesta stabilind, astfel, miscarea ei de rotatie actuala”, se indica în revista ”New Scientist”.
Fata nevazuta a Lunii a fost fotografiata pentru prima oara de sonda sovietica Luna 3, în 1959 si a fost vazuta pentru prima oara de catre un om în timpul misiunii Apollo 8, în 1968. Pe fata nevazuta a Lunii se afla craterul care atesta cel mai puternic impact din sistemul nostru solar cunoscut de oameni - bazinul Aitken. Acesta se afla la polul sudic al Lunii si masoara aproximativ 2,48 kilometri în
