Exista in acest moment un consens: recesiunea americana, care dureaza de peste un an, va fi probabil lunga si profunda si va afecta aproape toate celelalte tari. Personal, am crezut intotdeauna ca avem de-a face cu un mit atunci cand se spunea ca ceea ce s-a petrecut in America este ceva izolat de restul lumii. Evenimentele au aratat ca am avut dreptate.
Din fericire, America are, in sfarsit, un presedinte care intelege oarecum natura si gravitatea problemei si care si-a asumat un program puternic de stimulare. Cuplat cu actiunea concertata a altor guverne, acest fapt va mai reduce din severitatea scaderii economice.
Rezerva Federala a SUA, care a contribuit la aparitia problemelor printr-o combinatie de exces de lichiditate si reglementare laxa, incearca acum sa dreaga busuiocul, injectand masiv lichiditate in economie – o actiune care, in cel mai bun caz, a prevenit doar inrautatirea starii de fapt. Nu e de mirare ca cei care au pus umarul la producerea problemelor si nu au observat cum se apropie dezastrul nu s-au descurcat prea bine in gestionarea situatiei. Premisele scaderii economice s-au instalat deja; situatia se va mai deteriora inainte sa vedem vreun reviriment.
Rezerva Federala seamana cu un sofer beat, care, dandu-si brusc seama ca pierde directia, incepe sa bruscheze volanul. Reactia la lipsa de lichiditate este sa creasca lichiditatea. Dar o data ce economia incepe sa-si revina, iar bancile reiau creditarea, va fi oare Rezerva Federala capabila sa dreneze usor-usor excesul de lichiditate din sistem? Se vor confrunta SUA cu un puseu de inflatie? Sau, ceea ce este mai probabil, Rezerva Federala va reactiona exagerat, inabusind din fasa revenirea? Avand in vedere nesiguranta la volan manifestata pana acum, nu putem fi foarte increzatori in viitor.
Totusi, nu sunt sigur ca se inteleg suficient de temeinic unele dintre problem
