- Cultural - nr. 248 / 30 Ianuarie, 2009 1. E laudabila sarguinta oamenilor scrisului (literati, gazetari) de a apela si la unele cuvinte vechi, populare, regionale. Insa trebuie sa se cunoasca bine si sensul acestora. Intr-un articol dintr-o revista, autorul precizeaza: "… spatiul nu ne permite sa adastam acum indelung asupra volumului…". Verbul a adasta este folosit impropriu, ar fi fost firesc a se folosi: sa insistam, sa zabovim, sa staruim. A adasta, cuvant invechit si regional, are sensul a astepta. Verbul se conjuga: eu adast, tu adasti, el, ei adasta, sa adaste. Pentru persoanele I si a II-a singular este notata in dictionar varianta cu "a" in locul lui "a": adast, adasti. Tot invechit si regional este si substantivul adastare: faptul de a adasta, asteptare, la genitiv-dativ articulat: adastarii. Un dictionar de sinonime noteaza pentru a adasta pe a acira, regional, care are intelesurile: a avea nadejde la…; a astepta sa…; a tinde spre…; a fi in asteptare, a pandi. Verbul este si in varianta acera. Forme ale conjugarii: acir, aciri, acira, sa acire etc. In Valcea, verbul acira (eu acirez) are sensul: a starui. Pentru adasta se da ca etimon latinescul ad-astare. 2. Si o problema de ortografie. Pornim de la o secventa dintr-un articol: "…si a pune si un ban de-o parte!", in sensul de a economisi. Cu acest sens, imbinarea trebuie scrisa deoparte, adverb cu intelesurile: la o oarecare departare de vorbitor sau de alt punct fix; intr-o parte, izolat, la o parte. Spunem: Ei se certau, dar el statea deoparte, nu se amesteca. Asadar, daca avem bani care ne prisosesc, ii putem pune deoparte. Tot expresie adverbiala este cea alcatuita din prepozitie + articol sau numeral + parte: de o parte, in tempo lent si de-o parte, in tempo rapid. Cel care se scrie deoparte se poate silabisi: deo-parte, in ritmul obisnuit, si de-o-parte, in tempo lent. De o parte