Proiectul oleoductului Constanţa-Trieste bate pasul pe loc de mai bine de un deceniu, însă anul 2009 este decisiv.

Reprezentanţii companiilor implicate din România, Croaţia şi Serbia se vor întruni în februarie, la Belgrad, pentru a selecta directorii generali.

Aceştia vor avea sarcina de a bate la uşa investitorilor, a furnizorilor şi a consumatorilor de ţiţei, pentru a-i atrage în proiect. „Toţi aceştia vor fi reuniţi într-o con ferin ţă de prezentare, unde se va tran şa dacă proiectul are susţinerea necesară sau va fi în gheţat“, ne-a declarat Gabriel Dă ră ban, directorul comercial al Oil Ter minal, una dintre companiile care re prezintă România în proiect.

Dinu Patriciu, care a vândut pachetul majoritar al Rompetrol companiei de stat din Kazahstan, declara în decembrie anul trecut, la inaugurarea unui terminal petrolier la Petromidia, că, din acel moment, proiectul Constanţa- Trieste devine foarte atractiv pentru compania sa şi intenţionează să-l finanţeze, în condiţiile în care noul terminal ar putea deveni capătul conductei.

Banii, petrolul şi kazahii

Patriciu spunea la acea dată că oleoductul trebuie să aibă o capacitate iniţială de 8 milioane de tone pe an şi una maximă de 30 de milioane de tone, ceea ce contravine studiului de fezabilitate, potrivit căruia o capacitate mai mică de 40 de milioane de tone nu este rentabilă. „Grupul de investitori care se va forma în urma con ferinţei de prezentare va decide concret care vor fi parametrii oleoductului“, a mai spus Dărăban.

Atât reprezentantul Oil Terminal, cât şi directorul tehnic al Conpet, Gheorghe Ionescu, consideră că implicarea capitalului kazah în realizarea conductei este bine-venită, în condiţiile în care finanţarea reprezintă una dintre provocările majore ale proiectului. Potrivit unor surse oficiale, există chiar o scriso