- Cultural - nr. 248 / 30 Ianuarie, 2009 Zi de zi, veghez, cu strasnicie la portile amintirilor... Las sa treaca numai acele parti din viata, din ce am trait si din ce am visat, care sa nu tulbure... Mi-aduc aminte de bunicul LIE. Constiinta mea il zadara satisfacuta. Era un om inalt, rabdator, meticulos, increzator si plin de umor. Am plecat, asa, intr-o dimineata, cu el si cu vecinul nostru, pe cand aveam cinci ani, la padure... Sculat devreme, am ajutat la inhamarea cailor la caruta. Bunicul si-a lipit tampla de grumazul calului sarg, si calul sarg a scuturat coama, tremurandu-si pielea. L-a chemat pe tetea PAVEL, vecinul nostru, care ne insotea. A strans apoi la gura traista in care bunica pusese clisa, paine, oua fierte, ceapa, branza proaspata de oi si o sticla de palinca. Dupa pornire, un colb aprins se ridica in urma rotilor de la caruta. Caii isi saltau egal copitele incaltate cu potcoave de fier. Treceam prin valuri mari de grane si lanuri de canepa. Fosneau seminte cantatoare, livezi cu meri inverzeau campul. Departe luneca satul, abia vazut intre salcii. Era drum lung si caii au trecut la pas. Bunicul a inceput o poveste care era o intamplare de-a lui, din razboi. Visam ingandurat. Caii porneau sa leneveasca si bunicul a tras, maret, din haturi, apoi mult timp a stat s-asculte cum toaca rotile pe osii. Curand, peste dealuri, a aparut padurea... Rotile inaintau pe fagasuri inguste si adanci. Deodata, caii incepura sa necheze amarnic, se fereau tragand in parti, ridicandu-se apoi cu picioarele din fata. Eu si vecinul am fost catapultati in iarba. Bunicul LIE a inceput sa strige: "Lupii maaaa! Lupii maaaa!". Spre cai s-au napustit trei lupi. Un altul s-a aruncat spre mine prinzandu-ma de palton. Un fosnet lung trecea peste tot, si aerul se facuse intepator. Cuprins de spaima, am lesinat. Intr-un tarziu, o unda grea, de racoare, imi lovi fruntea