In aprilie, cand s-a lansat, cu trambite si discursuri entuziaste, de campanie electorala mascata, Programul Iasi 600 , am manifestat (in scris) un scepticism pe care speram sa-l regret la finele anului. Acum, a venit momentul bilantului.

Datele precise le cunoaste tot ieseanul sau macar le poate afla cu usurinta: e vorba de aproximativ 110 miliarde de lei vechi investiti in proiecte culturale menite sa impuna Iasiul printre cele mai energice spatii culturale ale tarii. Interesant ar fi ca Primaria sa alcatuiasca, la spartul targului, un dosar de presa capabil sa reflecte plusul de notorietate pe care aceasta masiva investitie in cultura a adus-o orasului. Din ce am citit, nu ar fi mare lucru de antologat. Am in fata tabelul cu manifestarile finantate generos, dar si preferential. Spun asta pentru ca nu am cum sa nu observ ca mare parte dintre membrii comisiei care au acordat sume frumusele au fost si beneficiarii acestora. Or, corect ar fi fost sa nu exista asemenea suprapuneri. De ce nu se putea numi, de pilda, o comisie de intelectuali cu nume si renume, straini de jocurile meschine ale vietii culturale locale? De ce nu s-a lansat competitia proiectelor cu unul, doi ani inainte? De fapt, Iasi 600 a stat sub semnul improvizatiei si al clientelismului politic. Oamenii din cultura care au dat cu subsemnatul si l-au sustinut pe primarul Gheorghe Nichita in campanie, cu 4 ani in urma, dar si in 2008, au primit tot ce au cerut. Ceilalti, mai putin, dar tot au capatat cate ceva, ca sa nu bata la ochi. Sa trec la lucruri concrete. Ce anume ramane in urma acestui an festiv? In primul rand, prea putine evenimente inedite, mosite strict de aceasta initiativa. In majoritate, manifestarile au bifat a nu stiu cata editie, semn ca, iata, Programul Iasi 600 nu a fost capabil sa aduca ceva nou, numai al lui. Festivalul „Sergiu Celibidache", Periferic-u