Dupa mari tensiuni si zbateri, exigentele economice par sa fi avut totusi prioritate in alcatuirea bugetului pe anului in curs. Componenta sociala exista, insa ea este destul de discreta, accentul cel mare fiind pus, dupa cum si era de dorit, pe investitii.
Asadar 20% din PIB, adica 10 miliarde de lei vor fi pompate in infrastructura, iar un miliard dintre acestea va merge la drumurile judetene si comunale. Masura este salutara si pentru ca ataca o zona extrem de deficitara, un adevarat handicap pentru economia romanesca, dar si pentru ca va crea multe locuri de munca.
Totul e ca acesti bani sa nu fie aruncati pe geam asa cum s-a intamplat pana acum in cazul autostrazii Transilvania. Contractele trebuie intocmite cu mare atentie, iar banii dati numai in functie de executie, pentru ca altfel ne vom trezi si fara fonduri, si fara drumuri, ca pana acum.
Salariile nu au inghetat bocna, dar au o pojghita serioasa la suprafata pentru ca o crestere cu 5%, in doua transe, nu este decat o indexare cu inflatia, adica atat cat Mircea Geoana sa aiba un argument in fata Opozitiei interne din partid, iar liderii sindicali sa-i calmeze pe bugetarii obisnuiti din toamna sa fie buricul tarii.
In plus, taierea drastica a sporurilor, primelor si neplata orelor suplimentare, va face va face ca veniturile reale ale bugetarilor chiar sa scada.
Acolo se va face o economie serioasa, pentru ca toate aceste suplimente ajungeau, de multe ori, sa dubleze veniturile in raport cu salariul. Insa problema este ca, in anumite domenii, oamenii ar putea refuza sa mai faca ore suplimentare neplatite, ci doar compensate cu zile libere, ceea ce ar duce la mari probleme de personal.
In plus, sporurile ar trebui totusi triate, pentru ca unele dintre ele sunt absolute justificate, iar eliminarea lor ar fi nedreapta.
In schim
