Scari de bloc, piete, canale, spitale. Acestea sunt refugiile celor fara un acoperis deasupra capului la venirea iernii. Sunt oameni care nu au grija restantei la intretinere pentru ca nu au locuinta, sunt oameni care nu sunt afectati de criza economica, sunt oameni carora nu le pasa de gazele rusilor. Marea si singura lor grija este cea a zilei de maine. Cei mai norocosi dintre ei prind un loc in Centrul Social de Gazduire in Regim de Urgenta de pe Ramnicu Sarat, adapost in care, in prezent, si-au gasit refugiul 78 de persoane, dintre care 32 cu handicap. In anotimpul friguros, numarul "clientilor" de la Centru creste. De fapt, de la an la an numarul creste. De exemplu, daca in 2002, cand a fost infiintat, in Centru erau doar 26 de persoane, in 2007 numarul lor ajunsese la 43, iar in 2008 aproape s-a dublat.
Cea mai varstnica persoana din centru are 57 de ani, iar cea mai tanara - 18 ani, si asta pentru ca acolo nu pot locui minorii.
"In buletinul meu, in dreptul mamei si tatalui, este linie"
Georgel Costin este locatar al Centrului Social de Gazduire in Regim de Urgenta. Anul acesta, el implineste 39 de ani. "Eu am fost crescut la camin, pe mine statul m-a crescut", spune Georgel. A aflat ca parintii lui sunt din comuna Gemenele. A fost la ei, i-a vazut si atat. Crede ca in centru e mai bine decat la ei. "Suntem patru frati, unul e la puscarie, iar eu doar ce m-am liberat", mai spune Georgel. A intrat la puscarie pentru ca a furat. "Nu am avut ce manca", motiveaza el. Isi aminteste ca a dormit si prin gari, pe la politie, pe unde a apucat. Viata lui nu a fost usoara. Acum isi doreste sa munceasca, insa nu crede ca va fi angajat pentru ca are cazierul patat.
Un caz special din centru este si Georgeta Ursaru, de 26 de ani. Tanara a fost abandonata de parinti de cand era in leagan. In buletinul ei, lo
