Judecând după un eveniment petrecut aseară, am spune că da. Un braşovean a încercat să oprească un infractor care, pentru a jefui o casă de schimb valutar, împuşcase două persoane. Sursa: sibiu7.com
Numai că bărbatul de 50 de ani a fost, la rându-i, împuşcat. Mortal. Acel om a încercat să oprească un infractor şi a plătit cu viaţa. A meritat? Mult mai dese sunt cazurile însă în care nimeni nu intervine, martorul unui astfel de episod mulţumindu-se cu spectacolul sinistru din faţa ochilor şi cu o banală şi inutilă compătimire a victimei.
Dacă la un furt în mijloacele de transport ai oferi poliţiei date despre infractor, acesta ar fi mult mai uşor de prins. Astfel, reduci riscul ca mâine să fii tu victima.
Dar ceea ce ar putea fi nu este, evident, mai important decât prezentul. Astfel încât, te gândeşti imediat: "Dar dacă îmi dă una?".
Toţi ne spunem asta şi nu este de blamat. Numai că unii, puţini, se gândesc apoi că a fi indiferent faţă de un astfel de incident te face complice. E drept, nimeni nu te poate condamna. Sau poate că da - conştiinţa.
"Acel om care a intervenit este un erou. Se deosebeşte net de marea masă de curci plouate care se uită în altă parte atunci când cineva e agresat în plină stradă, aşadar eu cred că a facut un gest deosebit, pe care l-a plătit cu viaţa. De altfel, un gest ce ar trebui recunoscut ca atare!!" - Adrian, cititor evz.ro.
Mişcat de gestul bărbatului, preşedintele Traian Băsescu l-a decorat astăzi, post-mortem, pe erou.
Experiment
În septembrie 2008, poliţiştii brăileni au efectuat un soi de "test de civism". Într-o piaţă aglomerată din oraş, un bărbat a atacat o tânără şi i-a furat geanta. Dintre sutele de oameni care se aflau în piaţă, doar doi au sărit să prindă hoţul. Dar niciunul dintre aceştia nu s-a arătat dispus să fie martor
