- Comentariu - nr. 248 / 30 Ianuarie, 2009 Ne-a surprins, intr-una din zile, declaratiile unui fost inalt demnitar, facute la un post de televiziune, care sunau cam asa: "Noi nu suntem adeptii formelor cooperatiste (colectiviste), dar asa cum se intampla peste tot in Europa, unde sunt ferme performante, oamenii se asociaza pentru ca anumite elemente de logistica sa le poata folosi in comun". Or, aceste nuantari _ facute si de alti politicieni _ sunt inutile, cand e vorba de soarta celui mai important sector economic, mai ales acum, in conditiile crizei economice si alimentare din UE si din lume. Asadar, "noi nu suntem adeptii firmelor cooperatiste" _ spunea respectivul fost inalt demnitar. Dar, atunci, adeptii carei forme de organizare suntem? A pamantului nelucrat (lasat in paragina), a taranilor lasati de izbeliste si, pe cale de consecinta, a transformarii Romaniei, din fost "granar al Europei", in importator net de produse alimentare?! In realitate, cu astfel de eschive _ numai pentru a nu ne mai "asocia" cu fostele CAP-uri (care, oricum, produceau ceva pentru tara!), s-a reusit(!) performanta prabusirii agriculturii romanesti, in conditiile in care aceasta _ potrivit rapoartelor Bancii Mondiale _ are potential de a asigura necesarul unei piete de 80 milioane de consumatori. Primul pas spre dezastru a fost facut prin aplicarea neadecvata a Legii 18 din 1991, cand toate fostele cooperative agricole de productie au fost atomatizate. Legea in sine a fost excelenta, restabilind dreptul la proprietate privata, dar guvernantii, cu frica de a nu fi etichetati comunisti, nu au facut pasul inainte. Nu au acordat niciun fel de stimulente financiare fiscale, prin care destinatarii de drept ai terenurilor agricole sa se asocieze, conditie esentiala pentru atingerea rentabilitatii. S-a mers pe principiul pagubos de tipul: "V-am dat pamanturile, descurcati-va!". Mai mult.