Intrucat nu am mai pomenit de multa vreme nimic despre Teatrul National din Bucuresti (pentru ca acolo imi desfasor activitatea „de baza", prin urmare nu pot emite public consideratii calitative despre spectacolele acestei venerabile institutii) si intrucat TNB reprezinta, in zona culturii, o adevarata marca (un brand , ca sa inteleaga tot romanul...) ce nu lasa indiferent pe nimeni, fie in bine, fie in rau, iata in continuare cateva informatii despre cele mai recente premiere ale „primei scene a tarii".
Am mai procedat asa, in editiile palpabile ale Ziarului de Duminica, fiindca am socotit ca nici artistii care lucreaza in National si nici, cu atat mai putin, cititorii potential interesati nu trebuie sa duca lipsa de „publicitarea" muncii lor, respectiv de relatari despre aceasta munca doar din cauza. .. mea. Iar daca exista cineva pregatit sa sopteasca pe la colturi ca, astfel, fac reclama Teatrului National, raspund eu, tare, ca da, e drept, fac reclama TNB, dupa cum fac reclama oricarei scene despre ale carei ispravi scriu, „de rau" ori „de bine" – anume, incitandu-i (sper!) pe altii sa vada si ei acele ispravi, spre a fi in deplin acord sau in furibund dezacord cu parerea mea.
In ultimul timp, premierele Nationalului s-au mai rarit fata de – cum zic statisticienii – perioada corespunzatoare a anului trecut (de exemplu), din felurite motive: avand multe spatii de joc, dar (surprinzator) putine spatii de repetitii, teatrul trebuie sa planifice cu grija ritmul intrarii in productie a fiecarei montari; data fiind pozitia privilegiata in oras si dotarea tehnica superioara, salile TNB sunt intens ravnite si cu drag folosite de companiile autohtone si straine sosite in turneu, ceea ce „blocheaza" unele seri pentru spectacolele proprii; ameliorarile aduse chiar salilor in cauza, la nivelul confortului spectatorilor, dar si al sigurantei acto
