Malul drept al Jiului, neacoperit încă de diguri, dă iar emoţii oamenilor, ca de fiecare dată când ploile nu mai contenesc. Locuitorii din Răcarii de Jos stau cu frica în sân, nu pentru casele care se află la adăpost, ci pentru hectarele înghiţite deja de apele râului ieşit din matcă.

Lucrurile ar fi stat altfel şi natura n-ar mai fi fost privită ca un duşman dacă ar fi existat diguri de protecţie peste tot. La Podari, spre exemplu, acestea au fost ridicate prin anii ’72-’75, după ce inundaţii de proporţii au ameninţat atunci localitatea. Acum, oamenii îşi văd nestingheriţi de treburi, chiar dacă avertizările hidrologice arată depăşiri de cote.

Aşa s-a întâmplat şi în Răcarii de Jos, unde în alertă era ieri doar echipa coordonată de directorul Sistemelor de Gospodărire a Apelor Dolj (SGAD). De pe podul ridicat peste Jiu se vedeau sute de hectare inundate. Pogoane de grâu, păşuni, păduri, suprafeţe arate, care se găseau în apropierea râului au fost înecate în câteva zile de precipitaţii. Departe de primele aşezări, la o răscruce de drumuri, un dig protector, ridicat cu un an în urmă, părea că aşteaptă să-i vină rândul pentru a-şi prelua îndatoririle.

Un camion şi un excavator erau trase la marginea asfaltului, după ce fuseseră aduse acolo cu o zi înainte. Câţiva oameni de ordine discutau cu ingineri ai SGAD posibilitatea îndepărtată a unor inundaţii serioase, care să ameninţe culturile şi gospodăriile.

Casele au prioritate

Experienţa i-a învăţat să fie prudenţi. Prin decembrie, chiar înainte de Crăciun, au avut parte de altă viitură, dar nici o locuinţă nu a fost afectată. „Aici, prioritate au avut digurile care apără casele. Dincolo de aceste ziduri de protecţie, viaţa se desfăşoară normal. Ca un exemplu, chiar la sfârşitul anului, când într-o parte era tăvălugul, iar de cealaltă parte, în Schitu, viaţa se desf