„Scaunele“ de Eugen Ionesco, cu Ilie Gheorghe şi Tamara Popescu, în regia lui Kincses Elemer, este premiera care se va juca în curând pe scena Naţionalului craiovean. Astăzi, la vremea repetiţiilor, se lucrează, se pun cap la cap detaliile, dezvăluindu-ne o lume fascinantă. Ilie Gheorghe, Tamara Popescu, regizorul Kincses Elemer vor aduce pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ „Scaunele“, după Eugen Ionesco. Astăzi se construiesc rolurile. Se pune cărămidă peste cărămidă. Curiozitatea ne-a împins să deschidem uşa Sălii „I.D. Sîrbu“, locul desfăşurării repetiţiilor. O zi obişnuită, am putea spune. Luminile sunt aprinse, de o parte şi de alta a scenei mulţime de scaune, de diferite forme şi mărimi. Sufleorul stă aşezat la o masă în dreapta scenei, pe un scaun. Alături, actriţa Tamara Popescu îşi reciteşte rolul. Şi în faţa sufleorului stau aşezate hârtii: textul integral, deducem noi. Pe latura cealaltă, stă altă masă. Alte două scaune în spatele ei, la care îşi ocupă locurile regizorul Kincses Elemer şi scenograful. Îşi face intrarea în scenă şi regizorul tehnic. Se stabilesc detaliile legate de decor. Regizorul întreabă: „Cât o să fie apă?“. Răspunsul scenografului e prompt: „Cât e lăţimea cadrului“. Şi discuţia continuă. Se consultă schiţele şi se ajunge la un consens. Ilie Gheorghe apare în scenă, într-un halat de baie şi cu un fes în cap. Nu este costumul de spectacol, ci o improvizaţie a marelui actor. Nu lipsesc nici glumele. Prindem din zbor o conversaţie între acesta şi sufleor: „Ce spune ea şi ce nu nu contează“. Se râde copios. Semnul de începere a repetiţiei este dat de regizor. „Începem... frumos, fără să ne grăbim. Fiecare etapă o facem de două ori... ocean, muzică, întuneric, venirea voastră... pescăruşii“. Din spatele unui paravan îl zărim pe Ilie Gheorghe. Tamara Popescu şi-a ocupat deja locul pe unul dintre scaunele din mijlocul scenei. Şi replic