Toţi ortacii aduşi în stare gravă la Spitalul de Arşi din Bucureşti, în urma exploziei din noiembrie 2008, au scăpat din ghearele morţii, cu ajutorul medicilor şi al destinului. Sursa: Mediafax

Pe holul Spitalului Clinic de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri din Bucureşti, un bărbat înalt, bandajat la ambele picioare cu faşe groase, se mişcă încet, cu un aer gânditor. Din spate, sora lui îi păzeşte fiecare pas. Abia ajunge în dreptul salonului 7, când medicul Ileana Boiangiu întreabă: „Domnu’ Iordache nu e?“. Din spatele ei, bărbatul răspunde: „Aici sunt…“.

Unii zic că Florin Iordache era până acum o lună un om mai mult mort decât viu. Este unul dintre cei cinci mineri aduşi în stare extrem de gravă, la Spitalul de Chirurgie Reparatorie din Bucureşti, în urma tragediei din Mina Petrila. Trupul lui a fost ars în proporţie de 85%. Adică potrivit pentru a-l încadra în procentul firav de numai 4% şanse de supravieţuire. Nimeni, nici măcar doctorii spitalului nu credeau că or să-l vadă revenindu-ş i. Florin Iordache, însă, a deschis ochii la vreo două săptămâni de la explozie. Şi acum se miră lumea cum de umblă pe propriile picioare, cum de vorbeşte.

Minunea petrecută cu el la Spitalul de Arşi nu este unică: toţi cei cinci mineri care au fost aduşi în stare gravă la Spitalul de Chirurgie Plastică din Bucureşti, după sâmbăta aceea blestemată, şi-au revenit, mai mult miraculos decât explicabil ştiinţific, şi au fost externaţi. Trei sunt deja acasă, la Petrila, doi au revenit la spitalul unde au prins viaţă, pentru control. Minerii spun că nici nu s-ar gândi să treacă prin mâinile altor medici decât cei de aici. Pentru că, zic ei şi familiile lor, medicii de aici au avut grijă, zi şi noapte să-i smulgă din procentul necruţător de 4% şanse de supravieţuire.

Prima întrebare: ceilalţi au scăpat?

Florin Iorda