Ultimul cetăţean român condamnat la moarte de Justiţia regimului comunist pentru "trădare şi transmitere de secrete" – pedeapsă care a fost comutată, cu trei luni înainte de Revoluţia din decembrie 1989, la 20 de ani de închisoare – este fostul diplomat Mircea Răceanu, actualmente stabilit în Statele Unite ale Americii.
Mircea Răceanu este fiul vitreg al lui Grigore Răceanu, unul dintre semnatarii "Scrisorii celor şase", alături de Gheorghe Apostol (iniţiatorul acţiunii), Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan. Scrisoarea, dată publicităţii în martie ’89, a fost unul din momentele importante ale contestării regimului Ceauşescu în acest ultim an al exitenţei sale.
La momentul arestării, Mircea Răceanu era director adjunct în Ministerul de Externe, la Direcţia Relaţii V, în a cărei responsabilitate intra urmărirea relaţiilor României cu SUA, Canada şi ţările Americii Centrale şi de Sud, având gradul diplomatic de consilier.
Cazul Răceanu, pe cât de complex, pe atât de ilustrativ pentru ceea ce a însemnat regimul totalitar din România, a făcut înconjurul lumii, după ce diplomatul român a fost arestat, la 31 ianuarie 1989, şi ulterior condamnat la moarte. Presa occidentală, în special prestigiosul cotidian american New York Times, i-a acordat o atenţie importantă, descriind cazul şi pronunţându-se în repetate rânduri, după 1989, pentru anularea sentinţei date de justiţia lui Ceauşescu.
Privind înapoi, la 20 de ani de la arestarea sa, la data de 31 ianuarie 1989, Mircea Răceanu afirmă, cu modestie, că nu a fost decât un diplomat de carieră român care, când a ajuns la concluzia că trebuie să acţioneze împotriva regimului totalitar impus ţării, contrar voinţei poporului român, a apelat la metoda de luptă care, în opinia sa, răspundea cel mai bine scopului urmărit, şi anume sub
