Lunea e cea mai plicticoasă seară la saună. Ori e delăsarea de după weekend, ori e începutul de săptămână prea greu.
Dacă, însă, pe băncile din lemn cald se lungesc trei tipe şi-un dialog cu si li coane şi „papagali“, cele două şedinţe a câte 12 minute trec mai uşor. Bruneta cu ochi verzi - prea sticloşi ca să nu fie lentile - ajunge a doua, după mine. Nu-i place să tacă la aburi. Nu lucrează, e studentă la Litere, tocmai a ve nit de la „manipedi“. „I-am zis tutei să mi le facă roşii! Mi le-a făcut roşu-deschis. Acuma, na, i-am plă tit, da’ îmi venea s-o iau de păr!“, zice. Dacă o enervează ceva la sauna asta e că nu poate să citească. Reviste. Şi nici să vorbească la telefon.
Tocmai când povestea că merge la solar mai des decât fumează, de cinci ori pe săptămână, mereu câte cinci minute, intră o altă brunetă. Galeşă, cu ochii mijiţi. O plictisită. Se cunosc. „Fată, ţi-ai mai pus silicoane? Că parcă nu se cunoaşte mare lucru!“, exclamă Bruneta nr. 2 cu ochii la prima. „N-am apucat, că n-am făcut rost de bani. Da’ nu mă las!“, îi răspunde zâmbind Nr. 1 în timp ce-şi mângâie admirativ sânii rotunzi. Pare să nu-i trebuiască un bust mai mare pentru cât de silfidă e. Dar dacă „nu se lasă“ înseamnă că-i trebuie!
„Eu mi-am făcut gura, uite!“, ne face în ciudă Nr. 2, ţuguindu-şi buzele cărnoase. Deci, nu-i de la pumn, e de la tratament. „Foarte mişto! Zici că eşti aia, cum o cheamă, «Succesuri »! Auzi, tu tot cu ăla eşti?“. Pietrele încep să sfârâie. Mai trebuie apă.
Nr. 2 îşi retrage buzele: „Da, numai că mă cam înşală. Eram la munte şi eu m-am dus în cameră, la culcare. Şi când am coborât în living să-mi iau o apă, i-am auzit cum vorbeau, el şi un prieten: «Păi alea sunt două şi noi doi! Oricum, a mea se duce la sală şi vineri. Şi-i spun că mergem la un fotbal»“. „Vai, fată, ce papagal!“. „Ei, n-a recunoscut nimic, a zis că
