"Marele vis mi s-a infaptuit: sunt actor la Teatrul National"
La inceput a fost muzica
- Actoria se mosteneste, de obicei, pe linie de familie. Tu esti fiu de... primar. Cum ti s-a nazarit povestea asta cu teatrul?
- Inainte de a ajunge primar la Snagov, tata i s-a dedicat trup si suflet muzicii. A absolvit Conservatorul, canta la o multime de instrumente, a si compus muzica, iar ani de zile, a alcatuit si sustinut programul artistic de la "Hanul lui Manuc", pe vremea cand acolo se canta folclor adevarat. Mama, fara sa aiba studii de specialitate, a fost solista intr-un cor profesionist. Si au mai fost si bunicii mei, si din partea mamei, si din partea tatei, care erau mari iubitori de folclor si care dadeau niste petreceri de pomina, insotite, bineinteles, de cantat. Prea mic ca sa ma pun la voce cu ei, memoram, totusi, melodiile alea, si dupa aceea le reproduceam. La gradinita, de pilda, educatoarele noastre cam trageau chiulul, iar noi ramaneam cu tanti Maria, femeia de serviciu. Si tanti Maria, ca sa treaca timpul mai repede, ne canta muzica populara sau ma cocota pe mine pe catedra si eu incepeam: "Trenule masina mica, unde-l duci pe Ionica?" sau "Marioara de la Gorj" si ce mai auzeam eu pe-acasa. Adevarul e ca am avut o copilarie superba, adica partea pe care am petrecut-o la bunicul de la Moreni. In Bucuresti nu era chiar asa mare veselie, mai ales ca parintii mei s-au despartit, iar tatal de-al doilea a fost foarte sever. Dar la Moreni era raiul meu. Acolo e un loc binecuvantat, e partea sudica a Bucegilor, asezata intre Dambovita si Brasov. Cat vezi cu ochii, doar munti si paduri, foarte vechi, pline de animale salbatice. Am avut o copilarie idilica acolo. Haladuiam toata ziua. Ma duceam cu vacile la pascut, vara eram la garla, iarna la sanius, si de sarbatori mergeam cu colindul. De-acolo cred ca mi se trag imaginatia si li
