Situatia economiei romanesti (si nu numai) este din ce in ce mai ingrijoratoare, mai ales din cauza incertitudinii perspectivelor. A o caracteriza drept criza e o dovada de optimism – criza este, prin definitie, o stare de tranzitie. Cum nu stim cand, daca si in ce fel se va incheia, vom constata deocamdata ca ne aflam intr-o situatie de depresiune economica (reducere a activitatii) care atinge din ce in ce mai multe sectoare ale economiei si, implicit, tot mai multe segmente sociale. Dar distinctia are, din punct de vedere practic, doar o valoare academica, ceea ce ne intereseaza este faptul ca societatea are acum de infruntat o situatie fara precedent.

Anii ’90 au fost si ei greu de suportat pentru populatie, puterea de cumparare a salariilor a scazut atunci mai drastic decat ne asteptam sa se intample acum, inflatia cu trei cifre a spulberat economiile populatiei; diferenta este ca astazi romanii trebuie sa se adapteze constrangerilor de tot felul dupa o perioada de relativa prosperitate, in care asteptarile privind evolutia nivelului de trai s-au modificat simtitor. Cu alte cuvinte, societatea romaneasca se va confrunta in perioada imediat urmatoare cu o considerabila stare de frustrare.

Degringolada economica are surse pe care specialistii incearca sa le explice, mai ales, prin politici financiare eronate, dar cauza primara este intotdeauna, in situatii similare, amplificata atunci cand mentalul colectiv este cuprins de panica. Cuprins de acest sentiment, individul social adopta comportamente irationale, fapt care afecteaza si mai grav economia – de exemplu, prin scaderea increderii in banci, retragerea investitiilor etc.

Criza aparuta intr-un sector al economiei se extinde atunci cand depresiunii economice i se adauga depresia sociala. Altfel spus, criza economica este cu adevarat grava atunci cand se transforma intr-o depresie