SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Nu există om, oricât de banală ar părea existenţa lui, care să nu aibă cel puţin o dată-n viaţă, ocazia de a-i face un bine întregii omeniri. Toată chestiunea e să recunoşti ocazia, atunci când apare.
Doamna Nela şi-a dat seama ce nenorocire e pe cale să i se întâmple planetei noastre într-o dimineaţă, la orele opt şi un sfert, în timp ce traversa Parcul Obor trăgând după ea căruciorul cu cumpărături. Pe banca unde dormise un vagabond se găsea o bucată dintr-un ziar cu un titlu înspăimântător: Vine cometa! Deşi nu-i stătea în fire lectura, doamna Nela a luat discret, să n-o vadă lumea, bucata acea de ziar, altfel destul de curată, cu gândul s-o biruie acasă, cu ochelarii pentru citit. Dar n-a mai avut răbdare şi a dat-o gata cu ochelarii de distanţă, pe una din băncile unde vin mamele cu copii mici. Concluzia articolului era năucitore: în mai puţin de douăzeci şi patru de ore pământul urma să fie lovit în plin de o cometă şi făcut harcea-parcea.
Doamna Nela le-a arătat sumbra previziune câtorva mame şi bunici, dar ori acestea nu ştiau ce-i aia o cometă, ori erau proaste şi nu-şi dădeau seama în ce primejdie se găsea omenirea, fiindcă au dat din cap cu indiferenţă ca şi cum era treaba Primăriei. Una din ele chiar i-a cerut bucata de ziar să adune în ea rahatul câinelui, un cocker e adevărat tare drăguţ şi jucăuş.
De îndată ce a intrat pe uşa apartamentului său de două camere decomandate, doamna Nela s-a apucat să dea telefoane. Nici una din cunoştinţele ei nu ştia însă ce organe trebuia sesizate. Nici măcar administratorul, care avea responsabilităţi, iar în cazuri de scandaluri şi bătăi în familie sesiza circa de poliţie, nu s-a arătat impacientat de sosirea cometei. Astea, madam Nela, e ca bărbatul matale, vine şi pleacă, a zis el într-un mod foarte răutăcios.
@N
