Gandita ca o masura de ajutorare a firmelor care se confrunta cu probleme financiare, intentia Guvernului de a suporta de la buget contributiile de asigurari sociale aferente veniturilor persoanelor trimise in somaj tehnic poate conduce la cresterea semnificativa a numarului de persoane care vor fi scoase din productie pe o perioada determinata de timp in acest an.
Orice angajator isi determina atat numarul salariatilor, cat si perioada de timp in care acestia urmeaza sa fie trimisi in somaj tehnic in functie de pierderile maxime pe care si le poate asuma in perioada respectiva.
In momentul in care se vine cu o astfel de masura, statul nu face nimic altceva decat sa acopere o parte din pierderile pe care angajatorul si le-ar fi putut permite, asumate in mometul in care a luat decizia de a trimite o parte din angajati in somaj tehnic.
Daca aceste pierderi nu se vor mai realiza in perioada calculata de angajator, ci in una mult mai lunga ca urmare a "ajutorului" venit din partea statului, atunci angajatorul poate fi tentat sa prelungeasca perioada in care salariatii vor fi tinuti in somaj tehnic.
Concret, sa presupunem ca angajatorul x si-a planificat sa trimita in somaj tehnic, pentru doua luni, o mie de angajati pe care, in mod normal, ii platea cu salariul mediu pe economie, undeva la 1.360 lei, caruia ii corespunde un brut de 1.840 lei.
Pierderile asumate de companie pentru acesta perioada se cifreaza in jurul valorii de 2,76 milioane lei, suma rezultata din inmultirea salariului brut cu 75% (procentul salarial platit in cazul somajului tehnic), cu numarul de angajati si cu perioada de timp in care acestia sunt trimisi in somaj tehnic.
Prin masura propusa de Emil Boc, Guvernul ar putea plati in contul acestor angajati peste 700.000 lei, echivalentul contributiilor si impozitelor la bugetul de s
