Tentaţia mesei de joc creşte în perioadele economice dificile: jocul de cărţi pare, în cazul multora, o metodă la îndemână de a reface averile subţiate. Sursa: Reuters
Când băncile nu dau şi prietenii nu au, jocul de poker devine soluţia de avarie pentru cei care vor să facă rapid rost de bani mulţi. Criza economică îi aduce la masa de joc pe o parte dintre cei ajunşi în această situaţie, aşezându-i alături de dependenţi şi de jucătorii profesionişti. Pokerul se dovedeşte însă, de cele mai multe ori, o falsă salvare.
„Românul spune: «M-a dat afară de la serviciu. Mai am 100 de lei în buzunar. Ce fac? Iau pâine? Lasă, pâinea se mănâncă. Mă duc la aparate să-i joc. Poate câştig»“, explică Laura Saed, psiholog şi psihoterapeut specializat pe probleme de dependenţă de jocuri de noroc. Foarte mulţi tineri, din diferite categorii sociale, se duc la cazinou, observă Saed.
Sunt copiii celor care au vândut terenuri şi proprietăţi, în anii trecuţi. „Sunt curioasă ce anume vor mai juca, în perioada în care domeniul imobiliar a stagnat“, mai spune ea.
Lipsa jocului devine sevraj
Tentaţia jocurilor de noroc devine pentru unii dependenţă, iar dependenţa se tratează doar prin psihoterapie. Altfel, mizele devin tot mai mari, iar imposibilitatea de a juca îi face să intre în sevraj. În aceste cazuri, până la furturi sau delapidări nu mai este decât un pas.
Jucătorii de poker nu pot fi încadraţi însă nicidecum într-un singur profil psihologic. În primul rând, spre masa de joc îi aduc motivaţii diferite. Există cei care joacă pe fondul unor probleme psihice mai mult sau mai puţin evidente. „Sunt dependenţii pe care, uneori, îi vedem pe la televizor că se sinucid după ce au delapidat sume imense“, spune Laura Saed.
De cealaltă parte se află profesioniştii pokerului: cei cu experienţă şi cu măsur
