2 Februarie – Întâmpinarea Domnului

În a patruzecea zi de la Nasterea Pruncului Iisus, Presfânta Maica Sa L-a dus pe Fiul sau la Templul din Ierusalim, respectând întru totul Legea lui Moise, dupa ce fusese taiat împrejur la opt zile, pentru a se legitima ca Mesia cel asteptat de poporul iudeu si adevarat descendent al profetului David. Fiul Lui Dumnezeu se supune Legii Vechi si se pregateste astfel sa o întregeasca cu Legea Noua, a Mântuirii omenirii prin Iubirea Dumnezeiasca. Pentru aceasta noua si mult asteptata lucrare de restaurare, Creatorul vine în lume nu ca un rege sau un împarat, ci ca un smerit si simplu om din popor, supus legilor iudaice pe care le respecta ca pe vointa lui Dumnezeu ce trebuia împlinita desavârsit. A venit ca un model al celor multi, simplii si saraci, pentru a se adresa mai cu seama lor si a le deschide calea redobândirii cetateniei ceresti pierduta de Adam. Mesia era asteptat si de fariseii, carturarii si saducheii din sinedriu, dar nu ca un om simplu nascut într-o iesle din Betleem, ci ca pe un slavit împarat venit din ceruri pentru a împlini planurile de cucerire si de dominatie ale regatului iudaic, asa cum fuesese pe vremea lui Solomon. Aceasta era nefericita si gresita dorinta a conducatorilor iudei, începând cu Ana si Caiafa. De aceea au refuzat sa-l recunoasca si sa-l accepte pe Hristos ca pe adevaratul Mesia, desi unii dintre ei, precum Nicodim, au vazut în El pe Împaratul împaratilor. Acea eroare continua pâna astazi cu grave si dureroase consecinte. si batrânul Simeon, preot al Templului din Ierusalim l-a recunoscut imediat si L-a luat în brate pe Prunc adresându-i cunoscuta fraza: „Ochii mei, Stapâne, au vazut mântuirea Ta pe care ai gatit-o pentru toate neamurile”. Oare cine era Simeon? Sinaxarul Ortodox a rânduit sa lamureasca întrebarea asezându-i pomenirea chiar în ziua urmatoare a lunii februarie.

3