După ce a fost Magician timp de zece ani, la emisiunea “Abracadabra”, de la TVR şi de la Pro Tv, Marian Râlea, în vârstă de 52 de ani, a trecut, în teatru, la roluri tragice. Artistul, care îi interpretează acum pe regele Lear sau pe Iov, povesteşte despre tristeţea din spatele zâmbetului unui clovn. EVZ:Îl jucaţi pe regele Lear în montarea lui Tompa Gabor de la Cluj, după ce l-aţi interpretat şi pe Bufon cu nişte ani în umă în spectacolul semnat de Dragoş Galgoţiu. Cum aţi ajuns de la bufon la registrul tragic al lui Lear? Marian Râlea: E foarte simplu. Am fost pregătiţi să facem tot ce poate în această meserie, suntem pregătiţi să jucăm şi în tragedie, şi în comedie. Suntem pregătiţi să facem teatru în diverse forme. Eu am avut şansa să şi reuşesc să fac lucrul acesta. În general, actorul este distribuit şi probabil în faţa asta a mea de clovn s-a citit tristeţea clovnului şi toată dimensiunea tragică din povestea clovnească pe care o afişez. Ce etape din carieră v-au marcat cel mai mult?
Au existat diferite perioade, eu le-am spus etape. A fost etapa în care m-am întâlnit cu Dragoş Galgoţiu la Ploieşti şi cu personajul Jean din “Domnişoara Julie”, de Strindberg. Am fost un Tusenbach , încercat de Ducu Darie, în “Trei surori”, de Cehov, apoi a urmat “1794”, tot al lui Ducu Darie, cu Revoluţia Franceză, în care îl jucam pe Marat, un personaj, mai mult decât tragic. Au fost nişte încercări ale lui Mihai Măniuţiu, dacă ne gândim la tragismul lui Rică Venturiano. Uşor, uşor cei care au văzut în mine tragismul clovnului m-au distribuit şi în aceste roluri profund dramatice. Am avut parte de nişte texte cu totul deosebite din repertoriul clasic universal: am jucat şi în “Iulius Cezar”, şi în “Caligula”…Am jucat numai Caragiale, Cehov, texte biblice, Moliere, Goldoni… Ce înseamnă să-l joci pe Iov? Cum v-a atins experienţa “Trilogiei Evreieşti”?
Ultimele texte
